Vama si Trupa Veche

Am fost fan Vama Veche. Fan mare, ca la carte. Le-am cumparat chiar si discurile, desi sunt genul de om care-si tine colectia de muzica intr-un folder pe hard. Le-am invatat melodiile, le-am cantat la chitara pentru fete sinsibile, in fine, fan.

Dupa care s-au despartit. Nu am inteles nici pana in ziua de azi cine a fost de vina si cine nu, dar ceva in mine imi zice ca Tudor Chirila nu e chiar un sfant. In fine, nu e ciorba mea, n-am ce cauta cu nasul in ea.

Dupa care am aflat ca Tudor Chirila si-a tras trupa noua, si anume Vama. Am scobit putin si am dat peste Cârtiţa, o piesa frumoasa, dar nu mai mult. O piesa care se rupe de vechea Vama. Ceea ce mi-a intarit convingerea ca, daca Vama Veche chiar se imparte in doua, o sa-mi placa mai mult partea in care se va afla Traian. Poate mananc cacat, dar, din perspectiva mea, Traian facea muzica Vama Veche.

Apoi a fost Deci 20. O piesa pe care, cand am ascultat-o prima data, m-a lasat cam rece. M-a derutat foarte tare vocea fetei (a fost pentru prima data cand am aflat ca Trupa Veche are o solista si nu un solist. Dar ceva s-a intamplat. Cand s-a terminat, fara sa imi dau seama, am pus-o din nou. Si din nou. Si din nou. Ceea ce nu s-a intamplat cu Cartita.

Si ceea ce va doresc si voua, vorba aia.